Climatul ostil de pe piaţa muncii din Romania poate favoriza accentuarea abuzurilor angajatorilor fata de angajati, mizand in principiu pe necunoasterea si lipsa de informare a acestora din urma sau pe teama de a nu-si pierde locul de munca. Sanatatea relatiei pe care angajatorul o are cu persoanele din subordine se construieste pe doi piloni principali: respectarea angajamentelor materiale (timpul de lucru, acordarea drepturilor salariale, asigurarea conditiilor de lucru) si conduita morala (comportamentul, limbajul, atmosfera de lucru).

Desi mai putin adusa in discutie, conduita morala a angajatorului este foarte importanta deoarece este raspunzatoare de confortul psihologic resimtit de angajat si implicit de calitatea muncii acestuia. In Romania, datorita precedentului creat de comunism cat si de aparitia crizei financiare, permisivitatea si gradul de suportabilitate al oamenilor au devenit foarte elastice datorita fricii de a nu ramane fara un loc de munca. Astfel s-a creat un teren propice pe care unii angajatorii au sadit samburi de hartuire psihologica, de la cele mai simple forme pana la forme grave care afecteaza sanatatea psihica a angajatului. Hartuirea este una dintre cele mai dure manifestari agresive care pot sa apara la locul de munca si poate aparea indiferent de domeniul de activitate.

Cele mai intalnite forme de abuz psihologic

 

Frica si intimidarea. „Nu-ti convine, pleaca!” sau „Nimeni nu e de neinlocuit”  par a fi principalele mesaje subliminale cu care angajatul face cunostinta atunci cand are nenorocul sa intalneasca un angajator cu comportament abuziv. Teama pentru ziua de maine, grija pentru familie, ratele care asteapta sa fie platite sunt suficient de apasatoare si omul se vede nevoit sa accepte si sa faca compromisuri. Latura nevazuta a temerilor constante si a fricii este aceea ca impacteaza direct sanatatea fizica si psihica O cantitate mare de cortizol (hormonul stresului) si de adrenalina influnteaza buna functionare a organismului si epuizeaza mecanismele de aparare. Oboseala psihica duce la iritabilitate, devitalizare, pierderea apetitului, auto-invinuire, aspecte ce impacteaza direct relatiile cu cei dragi.

Nerespectarea programului de lucru. Este poate cea mai intalnita forma de abuz la adresa angajatului. Orele suplimentare neplatite precum si inducerea ideii de a ramane peste program „pana se termina treaba” sunt forme de compromis pe care oamenii se vad nevoiti sa le faca de desi la interviu li s-a spus ca vor lucra 8 ore. Din aceasta cauza, multi angajati ajung sa sara peste pauza de masa sau sa manace stresati un sand-wich cu ochii in monitor. Pe langa faptul ca acest aspect este nociv pentru sanatate (o astfel de practica este un teren favorabil pentru afectiuni digestive, afectiuni ale ochilor), in timp poate duce catre pierderea respectului fata de propria persoana.

Limbajul neadecvat. Este una dintre cele mai des intalnite forme abuz datorita volatilitatii si modalitatilor reduse de a-l cuantifica. Cele mai intalnite forme ale abuzului verbal sunt jignirile, insultele, tachinarile, amenintarile, uneori chiar injuraturile. Limbajul neadecvat are ca scop impunerea autoritatii, depresonalizarea angajatilor si intimidarea acestora. Nu degeaba se spune ca “un cuvant doare mai mult decat o palma”. Cuvintele se pot transforma in instrument de validare, de apreciere dar la fel de bine pot fi arme de atac. Fiecare angajat are dreptul la demnitate si la a fi respectat astfel incat tolerant si pasivitatea n-ar trebui sa fie atitudini fata de aceste comportamente.

Constrangerea libertatii personale. Imposibilitatea de a pleca in concediu in perioada dorita, teama de a lua zile libere atunci cand are nevoie, teama ca o sarcina ar putea putea atrage dupa sine pierderea locului de munca (in cazul femeilor) sunt doar cateva aspecte ale constrangerilor psihologice, nepalpabile dar simtite, constrangeri care adesea determina angajatul sa recurga la compromisuri in viata personala. Desi aparent inofensive, pe termen lung aceste compromisuri afecteaza sanatatea, calitatea vietii de familie si a relatiilor sociale. Din punct de vedere psihologic, angajatul aflat in acesta situatie dezvolta o atitudine ambivalenta fata de locul de munca. Il dezapreciaza pentru ca ii devoreaza energia, timpul si vitalitatea dar pe de alta parte il accepta pentru ca ii asigura un venit.

Lipsa de transparenta. Angajatul are dreptul la informatii generale privitoare la situatia economica a firmei precum si a obiectivelor pe termen mediu si lung, la cunoasterea atributiilor mentionate fisa postului, precum si la obiectivele specifice functiei pe care o ocupa, obiective pe care le are de indeplinit si care sunt luate in calcul atunci cand se calculeaza performanta. Lipsa acestor informatii elementare si nedelimitarea clara a atributiilor creaza disconfort, nesiguranta, lipsa de cursivitate in activitatea de zi cu zi si senzatia de teama.

 

de psihoterapeut Monica Dinulescu

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *