Cat si cum influenteaza prima dragoste relatiile tale ulterioare?

Prima iubire nu se uita niciodata si atunci cand o traim, ne conecteaza cu o lume magica, in care totul pare posibil.

Indiferent cat timp ar trece, aceste amintiri fac parte din randul celor ce nu pot fi uitate. Intotdeauna va exista acolo un el sau o ea alaturi de care am experimentat asteptarea, fluturii in stomac, tristetea, bucuria… intr-un cuvant prima dragoste. Exista cazuri in care acesta relatie se transforma intr-o casnicie fericita insa exista si cazuri in care ea ajunge la final. V-ati intrebat cat de mult a influentat aceasta prima relatie alegerile ulterioare pe care le-ati facut?

Sociologii au descoperit ca euforia magica a marii iubiri din adolescenta poate deveni un etalon nerealist la care se raporteaza toate viitoarele relatii ale unei persoane. Intalnirea cu iubirea este invaluita de impresia ca toata lumea iti apartine, impresie intretinuta si de lipsa de experienta. Aceste prime senzatii sunt cu atat mai intense si mai frumoase pentru ca se intampla pentru prima data. Prima dragoste mai este numita si relatia-scoala. Este momentul in care il descoperi pe celalalt, te descoperi pe tine si incepi sa intelegi notiunea de cuplu. Faci cunostinta cu sentimentul geloziei, cu nerabdarea de a te intalni cu celalalt, cu bucuria sau cu suferinta din dragoste.

Ancorarea in fantezia primei legaturi influenteaza deciziile tale urmatoare si fericirea pe termen lung. Problemele pot aparea atunci cand nu numai incerci sa obtii totul de la o relatie matura dar si aspiri catre cotele de entuziam si intensitate emotionala pe care le-ai atins in prima dragoste. Dragostea este frumoasa la orice varsta daca nu cauti sa reinvii pattern-uri emotionale pe care le-ai trait. Pericolul ancorarii in trecut consta in autoamagire. Tendinta de a cauta un partener asemanator celui pe care l-ai avut, alaturi de care sa reconstruiesti din bucati lumea pierduta poate genera iluzia recastigarii acelui univers insa cu timpul vei realiza ca acest univers nu este real.

Daca prima relatie s-a finalizat cu suferinta, vulnerabilitatea resimtita ulterior te poate determina sa devii mult prea circumspecta in alegerea unui nou partener ori sa te inchizi in tine si sa eviti implicarea in relatiile urmatoare. In ambele cazuri este vorba de un dezechilibru care ofera o imagine nerealista asupra ideii de cuplu. Este foarte important ca primul partener sa nu genereze un etalon nerealist si nici comparatii ulterioare. Daca la 16 ani iti doresti un partener cu un set de calitati, la 25 sau 30 de ani acest sablon nu mai este de actualitate.

Ce este de facut daca te regasesti in aceasta situatie?

Este bine sa intelegem si sa acceptam faptul ca frumusetea primei relatii consta tocmai in caracterul ei unic si personal. Recomand fiecarei persoane sa pastreze cu drag amintirile emotiilor traite atunci dar sa continue sa mearga mai departe cu deschidere pentru a-si putea oferi ocazia de a se bucura de o noua relatie. O noua relatie presupune interactiunea cu o persoana noua, diferita si implicit cu experiente noi care vin cu altfel de trairi si momente frumoase in doi. Avand alaturi un partener nou, avem in fata o relatie noua, unica in felul ei, care ne poate reda noua pe noi insine, altfel decat au facut-o relatiile precedente. Relatiile nu au cum sa fie la fel pentru ca nici noi nu mai suntem aceleasi. Ne transformam continuu, evoluam constant si dorintele, visele noastre se schimba in concordanta cu lumea noastra interioara. Relatiile ne pot implini si au capacitatea de a ne infrumuseta viata in masura in care alegem realist sa ne detasam de trecut si sa traim momenul prezent. Trecutul este asemenea unei camere in care sunt depozitate obiecte vechi, fotografii, diverse amintiri. Este frumos si hranitor pentru suflet sa vizitam din cand in cand aceasta camera insa dificil si sufocant sa ne mutam cu totul si sa traim doar aici.

Pemite prezentului sa aduca oameni si relatii noi in viata ta. Iti oferi astfel sansa unor noi experiente care sa te dezvolte si sa-ti permita sa traiesti bucuria si implinirea.

de Monica Burcea