Care sunt efectele dependentei emotionale?

 

Plafonarea si nevalorificarea calitatilor

Indiferent cu cate calitati am fi inzestrati, daca nu muncim pentru valorificarea acestora, este ca si cum nu le-am avea. In momentul in care toata atentia este indreptata catre partener si catre multumirea acestuia, plafonarea se poate instala incet, dar sigur. Desi o persoana care investeste in sine si in devenirea personala este in general mult mai apreciata decat o persoana care se plafoneaza, dependentii emotional prefera sa-si investeasca resursele in indeplinirea dorintei celuilalt, considerand ca vor fi mult mai apreciati asa.

Anxietate, frustrare si teama continua ca celalalt ar putea pleca

“Nu mai mai iubesti”, “Nu iti mai pasa de mine”, “Cred ca nu-ti mai plac la fel de mult” pot fi fraze folosite adesea de oamenii dependenti emotional atunci cand nu-si pot umple singuri rezervoarele cu apreciere si stima de sine. Partenerul poate avea momente in care este obosit dar acestea pot fi percepute ca o distantare de catre persoanele dependente emotional.

Concentrare excesiva pe indeplinirea dorintelor partenerului

Scuzele dese, nesiguranta, nevoia de a primi mereu indicatii sunt cateva din premisele unui comportament concentrat in principal pe indeplinirea dorintelui celuilalt. Pozitionarea in cuplu se transforma astfel din egalitate in subordonare. Partenerul dependent emotional va face tot posibilul ca celalalt sa fie multumit, lasandu-si adesea la urma propriile nevoi si sentimente.

Gelozia

Cu cat dependenta emotionala este mai mare, cu atat si gelozia este mai intensa. In general, partenerul dependent emotional traieste cu teama ca ar putea fi inlocuit sau ca ar putea aparea oricand o alta persoana cu mai multe calitati, care sa il puna in umbra. Poate fi astfel tot timpul nelinistit si se poate compara continuu in gand cu ceilalti.

 

Cum putem diminua dependenta emotionala?

  • Invata sa spui nu. Curajul de a spune “nu” este un prim pas catre eliberarea de dependenta emotionala. Multor oameni le este teama sa-si refuze partenerii de teama ca nu vor mai fi apreciati sau vor fi mai putin iubiti. A spune “nu” inseamna inainte de toate respect fata de propria persoana si fata de propriile nevoi.

  • Inceteaza sa crezi ca ii poti schimba pe ceilalti conform propriilor nevoi. Tendinta inconstienta de a-i schimba pe cei din jurul nostru vine din dorinta de ai determina sa se apropie cat mai mult de asteptarile noastre, de a ne indeplini nevoile pe care le avem. In general, cu cat incercam mai mult sa ne modelam partenerul in functie de propriile nevoi, cu atat mai mult acesta se va putea simti incoltit, sufocat, obligat sa adopte anumite comportamente. Singura schimbare autentica pe care o poate face celalalt este cea pe care simte sa o faca ci nu este obligat sa o faca.

  • Respecta intimitatea celuilalt. Ecuatia este simpla: in cuplu, ne indepartam ca sa ne putem apropia. Este ca un “dans” in care fiecare simte la un moment dat sa se retraga in sine, sa aiba momente de singuratate, asta neinsemnand faptul ca iubirea sau aprecierea fata de celalalt dispar. O relatie are nevoie de spatiu sa respire iar dependenta emotionala “sugruma” tocmai aceasta respiratie sanatoasa.

  • Invata sa te iubesti. Cand ajung sa se aprecieze mai mult, sa respecte ceea ce sunt, oamenii nu se vor mai multumi cu farame de iubire. Lipsa atentiei poate fi astfel suplinita cu atentia pe care fiecare o acorda propriilor dorinte si propriilor nevoi.

            Dependenta fata de copii

 

Dependenta emotionala nu exista doar fata de partenerul de cuplu ci si de proprii copii. Desi acestia par a se descurca singuri si chiar vor adesea sa o faca, sunt parinti care insista sa ii imbrace pana devin mari sau sa le lege sireturile. Desi fiecare parinte isi iubeste copilul este indicat sa nu ajunga sa traiasca prin copil. Pentru ca acesta sa creasca avand incredere si stima fata de sine, este important ca parintele sa fie un model pe masura. Dependenta emotionala fata de copil se manifesta prin greutatea acceptarii faptului ca acesta creste si devine independent. Cele mai intalnite comportamente in acest sens sunt:

– santajul: “m-am sacrificat ca tu sa ai tot ce e mai bun”;

– invinovatirea copiilor: “nu esti recunoscator pentru tot ce am facut pentru tine”;

– controlul excesiv al programului zilnic, al obiceiurilor, telefoane dese;

– invadarea intimitatii: controlul telefonului, a mailului, etc.

De psiholog si psihoterapeut Monica Dinulescu

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *