Daca am descoperit in cercul de prieteni o persoana cu un astfel de comportament este indicat sa nu ne lasam cuprinsi intr-un joc al represaliiloror reciproce. Ne irita? Ne enerveaza? Critica prea mult? Afiseaza dispret fata de ceea ce fac ceilalti? Daca simte ca ii ignoram comportamnetul sau ne prefacem ca nu il vedem, isi va intensifica atacurile.

  • Cel mai bun lucru pe care il putem face este sa ii vorbim cu amabilitate. Cu astfel de persoane este indicat sa fim atenti cum spunem mai mult decat ce Pot avea tendinta de a rastalmaci cuvinte astfel incat sa isi mai demonstreze inca o data nevinovatia sau de a intelege cu totul si cu totul altceva.
  • De mare ajutor poate fi si incurajarea exprimarii sincere. Agresivitatea pasiva este in primul si in primul rand nemultumire. Persoana este ironica, sarcastica sau dispretuitoare? Incurajati-o sa se exprime deschis, sa vorbeasca despre ceea ce o nemultumeste de fapt.
  • Cereti-i parerea cand este posibil. Persoana se va simti astfel respectata si va simti ca poate participa la luarea unei decizii. Acest fapt este de ajutor intrucat agresivitatea pasiva se manifesta adesea prin contestarea tuturor deciziilor, a regulilor, a procedurilor.

Agresivitatea pasiva la copii

            Majoritatea copiilor au fost invatati inca de la o varstă fragedă sa isi suprime sentimentele considerate ca negative, cum ar fi furia, supararea, resentimentele, teama şi durerea: “Comporta-te ca un copil bine-crescut!” Sa nu indraznesti sa iesi din cuvantul meu!”, “E rusine!” sunt doar cateva exemple.

            Cei mici gasesc adesea diferite cai de a-si transforma resentimentele si a le redirectiona catre exterior: o atitudine mai rebela, tendinta de a amana indeplinirea sarcinilor, nevoia de a nu se supune regulilor, dispretul, “uitarea” anumitor responsabilitati.

            Copiii au nevoie sa-si exprime emotiile si de aceea este recomandat ca fiecare parinte sa petreaca timp cu copilul interesandu-se nu doar de teme si de note ci si de ceea ce simte copilul, despre relatiile acestuia cu prietenii, cu colegii de scoala. Copiii trebuie incurajati sa vorbeasca despre nemultumirile, supararile si temerile lor.  De asemenea au nevoie sa inteleaga de ce anume li se aplica pedepse. Altfel, vor percepe comportamnetul adultului ca fiind sever, dictatorial si vor fi nevoiti sa gaseasca alte modalitati de a se elibera de furie.

de Monica Dinulescu, psihoterapeut, psiholog clinician

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *