Sunt unii dintre noi mai predispuși decât alții să se îndrăgostească la serviciu?

Ne petrecem aproximativ 70% din timpul unei zile la birou. Încet dar singur, biroul poate deveni în timp o a două casă. Dincolo de relația de business, ne bucurăm de pauze alături de colegi, ieșim la masă sau la cafea cu aceștia și astfel, în timp, se pot lega prietenii. În societatea modernă, mediul de lucru a ajuns să fie unul dintre locurile care favorizează fenomenul de îndrăgostire. Dacă acum ceva vreme oamenii aveau mai mult timp la dispoziție și obișnuiau să iasă mai des la teatru, la expoziții de artă, la film sau la întâlniri cu prietenii, acum, datorită tehnologiei, există mai puțină dispoziție de a ieși din casă pentru a cunoaște oameni noi. Tehnologia care acum ceva ani se reducea la telefonul fix sau mobil (însă fără internet), favoriza întâlnirile față în față, petrecerea timpului în afară casei, participarea la diverse activități. Șansele de a întâlni o persoană compatibilă erau astfel mult mai mari. O dată cu dezvoltarea tehnologiei, o mare parte a “socializării” s-a mutat în mediul online. Este mai comod, se pierde mai puțin timp, ai la îndemână mai multe variante dar și senzația de deținere a controlului.

În acest context, mediul de lucru a ajuns să fie, încet dar sigur, un loc în care oamenii se cunosc, leagă prietenii și, de multe ori se îndrăgostesc. Predispoziția de a te îndrăgosti la birou poate fi favorizată de disponibilitatea inconștiență sau conștientă de a vedea în persoanele de sex opus, proaspăt cunoscute, un posibil partener. Un alt factor îl poate reprezenta comparația cu prietenii sau prietenele care au deja relații serioase sau s-au căsătorit precum și gândul că trebuie să fii într-o relație că să fii considerat de către ceilalți o “persoană împlinită”.

Dincolo de aceste posibile motivații, mai există așa numitul miraj al relațiilor la birou. Este vorba de o anumită fascinație, incitare pe care o putem simți când întâlnim o persoană care ne place. În general, la birou, oamenii se prezintă într-un anumit fel, vulnerabilitățile sunt ascunse, fiecare pare mai sigur pe sine, mai misterios. Toate acestea pot duce la un moment dat către idealizarea persoanei respective și astfel ne îndrăgostim adesea de ceea ce alegem să vedem în persoană respectiva,  înainte de a ajunge să o cunoaștem cu adevărat.

Ce e de făcut în această situație?

Orice sentiment de îndrăgostire la birou trebuie abordat cu grijă, dar de cele mai multe ori acest lucru este foarte greu datorită oxitocinei și a endorfinelor care creează euforie și par că te împing să faci orice, doar că să reușești să vezi persoana respectivă. În primele luni este recomandat că sentimentele să fie ținute departe de ochii celorlalți, pentru că o afișare prematură sau prea entuziastă a acestora ar putea crea situații jenante sau tensionate. În acest sens, sunt foarte importante politicile companiei privind astfel de relații, precum și legătura dintre posturi (șef-subaltern sau posturi aflate pe aceeași treaptă). Un alt aspect care trebuie verificat înainte de a face publică relația, este dacă și cealaltă persoană este dispusă să își asume relația. În cazul în care pentru una dintre cele două persoane această relație este doar o aventură sau preferă să o țină ascunsă pe termen nelimitat, este bine să ne gândim dacă nu cumva este o pierdere de timp.

Sunt situații în care ar trebui să ne păstrăm capul pe umeri și să nu ne îndrăgostim de colegul de serviciu? Care ar fi acelea?

Cele mai importante situații în care ar trebui să ne păstrăm capul pe umeri sunt cele în care există deja un partener oficial în propria viață sau a celuilalt. În acest caz, îndrăgostirea de o persoană de la birou ar trebui să fie un semnal de alarmă. Ceva nu mai funcționează în relația oficială iar faptul că ne îndrăgostim arată efectiv disponibilitatea inconștientă de a găsi un nou partener. În acest caz, ar fi mult mai indicat să ne ocupăm de relația “de acasă”. Poate că aceasta este într-un impas, poate că este vorba de monotonie, lipsa comunicării sau a aprecierii din partea partenerului. Toate acestea ne fac vulnerabili și disponibili în exterior. Odată identificate aceste aspecte, putem lua decizia de a lupta sau de a renunța. În niciun caz nu este recomandat să se înceapă o nouă relație în paralel cu cea deja existentă, indiferent cum ar fi ea. Corect și onest este să ieșim dintr-o relație, să ne acordăm ceva timp pentru a ne reveni sufletește și abia apoi să intrăm într-o altă relație. Când începem o relație în paralel, avem tendința de a-l idealiza pe celălalt, de a proiecta asupra acestuia toate așteptările neîmplinite, de a aștepta că această persoană să ne salveze, să ne ofere tot ce n-am avut.

Cum aflăm dacă și el ne place, astfel încât să nu stricăm relațiile de muncă și codurile deontologice?

În general, nu există o procedură în acest sens. Avem înscrisă în ADN capacitatea de a transmite astfel de semnale către o persoană de care ne-am îndrăgostit. Fie că este vorba de priviri de un anume fel, de o disponibilitate vizibilă de a comunica sau de a fi în preajma persoanei respective, aceste semnale sunt cu atât mai bine recepționate cu cât și persoană cealaltă are o disponibilitate de a cunoaște pe cineva nou.

În astfel de cazuri nu se recomandă reacțiile impulsive, expunerea propriei persoane sau a celuilalt în situații penibile, declarațiile adolescentine. Orice magie se poate spulbera atunci când cel sau cea de care te-ai îndrăgostit le povestește în gura mare tuturor colegilor ce schimb de mailuri cu tentă personală ați avut.

Dacă relația a început/s-a consumat, ce ar trebui să facem pentru că viața personală să nu o afecteze pe cea profesională?

Aceasta este o altă situație în care ar trebui să acționăm rațional, nu emoțional. De multe ori, când relația se termină, unul dintre cei doi preferă să își schimbe locul de muncă pe motiv că “nu mai încap amândoi în aceeași companie și nu suportă să se vadă”. E de la sine înțeles că există un tumult emoțional, însă mai recomandabil ar fi un concediu mai lung decât “fuga” cu orice preț, uneori lăsând în urmă niște realizări profesionale de-o viață și un mediu în care deja te simțeai ca într-o a doua casă. Ambii parteneri ar trebui să dea dovadă de maturitate și să își respecte reciproc suferință. Indicat este să nu se vorbească cu ceilalți colegi despre motivele separării, să nu se vorbească urât la adresa fostului partener și, pe cât posibil, focusul să fie pe viitoare proiecte și pe muncă.

Până unde ar trebui să meargă un cuplu format la serviciu cu intimitatea în fața colegilor? E potrivit să se comporte că doi iubiți sau ar trebui să fie reținuți?

În general, afișarea tandrețurilor fizice în fața colegilor poate fi interpretată drept o lipsă de profesionalism. Până la urmă, scopul nu este acela de a dovedi cât de pasionali suntem. O anumită reținere la locul de muncă este mai mult decât indicată și foarte apreciată de către colegi. Acest fapt poate feri și de ceea ce se cheamă confuzie de roluri: nu poți avea o conversație profesională constructivă cu celălalt dacă reacționezi emoțional prin anumite gesturi sau comportamente, nemaiștiind dacă te raportezi la iubitul/iubita ta sau la profesionistul de a cărei expertiză ai nevoie.

Îndrăgostitul la birou are șanse să se transforme într-o relație serioasă dacă ambii parteneri își doresc și își asumă acest lucru. Este indicat să ne acordăm timp nouă și celuilalt, pentru a aborda lucrurile cât mai corect și cât mai matur. Odată stabilizată relația, chiar și angajatorul are de câștigat: dragostea ne face mai creativi, dornici de implicare și de afirmare.

Articol apărut în Revista Marie Claire, noiembrie 2017
De psihoterapeut Monica Dinulescu

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *