Fiecare om primeste un bilet de la viata pentru a pleca in cautarea fericirii. Mai greu sau mai usor, cu dificultati, urcusuri si coborasuri, drumul catre fericire s-a impartit de-a lungul timpului in poteci, carari, scurtaturi sau ocolisuri pe care cartile de self-help le-au sintetizat ulterior in formule concise, care garanteaza retete pentru fericire.

Una dintre cele mai eficace metode de atragere a consumatorilor descoperite de mas-media in ultimii ani este comercializarea emotiilor. Nu se mai vand produse, se vand emotii, se comercializeaza stari, se impun standarde si astfel, de ce nu ar deveni si fericirea comerciala?

Goana dupa fericire

Goana dupa fericire se bucura de toata atentia reflectoarelor in timp ce in  realitatea de zi cu zi oamenii experimenteaza o gama vasta de emotii care nu cuprind doar placerea si bucuria. Stari precum tristetea, descurajarea, nostalgia, depresia fac parte de asemenea din natura umana iar cei ce au curajul de a le recunoaste nu trebuie priviti ca fiind stigmatizati astfel incat sa ajunga sa dezvolte sentimente de vinovatie pentru ca au si momente mai putin bune.

Este absolut in regula ca barometrul emotiilor noastre sa nu se pastreze doar in zona starii de bine. Provocarile vietii de zi cu zi precum statul in trafic, munca de birou, administrarea banilor, interactiunea cu ceilalti, lipsa timpului liber, invita oamenii sa parcurga o gama vasta de stari sufletesti care nu trebuie ascunse sub covor pentru a mentine aparentele ci dimpotriva, trebuie acceptate, digerate, eliberate.

Intr-un asemenea context, transformarea fericirii intr-o valoare masurabila  poate aduce cu sine devierea atentiei de la calitatea trairilor catre standardizarea si  cantitatea acestora. Mass media este plina de zambete perfecte si oameni care stralucesc de fericire in momentul in care sunt fotografiati. Ceea ce nu trebuie sa uitam atunci cand ne raportam la modelele externe este faptul ca acesta este insa numai o parte a povestii. Atunci cand blitul aparatului se opreste din fotografiat, povestea se rescrie in alte culori.

Status: eu si fericirea – it’s complicated

Se spune pe buna dreptate ca relatia fiecaruia dintre noi cu fericirea este unica, personala si se continua dincolo de cuvinte. In acest mod se contureaza lumea interna a dialogului cu propriul eu, un dialog  al sinceritatii unde semintele fericirii pot gasi teren fertil.  Pe acest teren fertil cel ce are tot ceea ce-si doreste viseaza cu vinovatie la lucruri simple, cel ce are o meserie de succes tanjeste dupa timp liber, cel ce nu se ajunge cu banii de la o luna la alta si-ar dori un frigider plin si cateva haine noi,  cel  de la birou  viseaza in secret sa fie scriitor, cel de la ghiseu ar putea fi un actor extraordinar…. Alchimizarea fericirii incepe cu sinceritate fata de noi insine.

Practicarea sinceritatii fata de propria persoana este utila nu numai pentru a cobori fericirea de pe soclul comercial ci si pentru mentinea unei anumite igiene psihice. Adesea purtam cu noi bagaje cu traume sau amintiri vechi care nu ne mai sunt de folos, comportamente imprumutate din familia de origine,  repere educationale pe care le putem imbunatati si care ne pot duce mai aproape de fericirea practica.

  • Educatia

Dincolo de modelul emotiilor si al atitudinilor pozitive, copiii identifica si observa in comportamentul parintilor o emotie legata direct de sentimentul de securitate: ingrijorarea. Parintii isi picura inconstient propriile frici in invataturile pe care le transmit copiilor, copiii invata ca seriozitatea si maturizarea inseamna printre altele si ingrijorare cu privire la ziua de maine. Copii devin astfel adulti care-si dau voie sa se bucure sau sa guste din cupa fericirii in timp ce o parte a mintii freamata continuu scenarii despre ziua de maine care este nesigura, veniturile care pot scadea, prietenii care pot trada.

Impactul modelului parental influenteaza astfel capacitatea noastra de a accesa fericirea insa pe masura ce este constientizat si imbunatatit, creeaza loc unor atitudinii si comportamente noi ce tin de alegerea proprie, personala ci nu de identificarea inconstienta cu comportamentul parintelui.

  • Perceptia realitatii inconjuratoare

Decriptorii de fericire se cresc, se modeleaza sau se gasesc in interior si aduc locuinta fericirii acolo unde avem tendinta sa o cautam mai putin: in interiorul corpului nostru.

Capacitatea de a percepe frumosul in lumea inconjuratoare este legata de structurarea lumii interne. Aflata in directa legatura cu educatia, perceptia lumii se formeaza in functie de modul in care copilul relationeaza cu obiectele descoperite in jurul lui. Daca acestea ii sunt prezentate ca fiind frumoase, prietenoase, perceptia va fi una favorabila. Un copil poate iubi natura, ii poate aprecia frumusetea daca este invatat ca natura este prietenoasa, merita a fi descoperita si este facinanta. Daca in schimb natura ii este prezentata ca fiind un loc plin de pericole nu va avea capabilitatea sa ii descopere frumusetea.

  • Capcitatea de elaborare a frustrarii

Ideologia consumista a fericirii conjuga de multe ori bucuria de a fi cu ” a avea” ci nu cu fiinta insasi. Astfel, micile placeri de zi cu zi, entuziasmul, bucuriile marunte intra in competitie nedreapta cu standarde ce nasc dorinte artificiale: a iesi in evidenta, a fi in pas cu moda, a achizitiona ce e nou, a frecventa anumite locuri.

Pentru omul simplu fara posibilitati toate aceste influente se pot constitui in forme de abuz psihic care in timp scad stima de sine, descurajeaza, aplatizeaza trairile. Frustrarea indusa de incapacitatea de a respecta pasii grabiti ai societatii ii determina adesea pe oameni sa se indeparteze de ideea ca ar putea fi fericiti.  Constientizarea acestui proces este un prim pas catre recastigarea capacitatii de a alege. Alegerea de a intelege ce anume ne frustreaza cu adevarat si analiza atenta a standardelor externe ne pot ajuta sa constientizam cat anume ne dorim fericire comerciala si cat anume ne dorim fericire practica.

Intretinerea “gradinii” sufletului

In concluzie, unii oameni se simt fericiti atunci cand merg la pescuit, altii cand citesc iar altii cand au ocazia de a se intalni cu familia. Fericirea naturala, practica, fara make-up se cascadeaza intr-o stare de bine la sfarsitul unei zile, in multumire sufleteasca, in vitalitate. Mai putin conteaza daca decorul nu arata ca in povesti, daca hainele nu sunt ca scoase din cutie ci asudate de jocul pe iarba, daca terasa din parc nu are acelasi confort ca un rastaurant luxos sau daca ne murdarim pana la urchi cand mancam o felie de pepene. Conteaza insa cu adevarat daca ceea ce simtim in astfel de momente se transforma in combustibil si pofta de viata. Conteaza cu adevarat daca in astfel de clipe trecutul si viitorul se estompeaza lasand in scena doar frumusetea momentului prezent.

de psihoterapeut Monica Dinulescu

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *