Zilnic suntem supusi situatiilor in care trebuie sa decidem, sa luam hotarari, sa alegem ce e mai bine pentru noi insine. Adesea auzim in jurul nostru fraze precum ” a reusit pentru ca are incredere in el..” sau “nu am incredere ca voi fi suficient de bun…” sau “nu se respecta, de aceea sta intr-o astfel de relatie…” Uneori luam hotarari cu usurinta, alteori stam mult in cumpana si facem compromisuri pentru ceilalti. Increderea in sine este astfel elementul care adesea face diferenta intre oamenii care indraznesc sa plece din situatiile neplacute, din relatiile toxice, sa-si cunoasca adevarata valoare si cei care aleg sa nu faca schimbari din teama ca nu vor mai avea ocazia sa intalneasca oameni mai potriviti, job-uri mai bune sau contexte mai fericite.

            Cat de importanta este increderea in sine?

            Iata cateva exemple: de-a lungul timpului Beethoven a fost descurajat de profesorul sau de muzica, acesta spunandu-i ca nu are nicio sansa sa devina compozitor, Walt Disney a fost concediat din redactia unui ziar pe motiv ca nu are originalitate iar actorului Harrison Ford i s-a spus la inceputul carierei ca este lipsit de talent. Cu siguranta foarte multi oameni ar fi renuntat daca ar fi fost in locul lor insa increderea pe care acestia au avut-o cat si perseverenta i-au ajutat sa isi indeplineasca visul.

            Increderea in sine nu inseamna o stare artificiala de euforie sau iluzia fericirii aduse de achizitii materiale ci este o anumita constientizare interioara provenita in urma experientelor traite pe parcursul vietii. Capacitatea de a infrunta aceste experiente, alegerea de a privi realist ceea ce se intampla in viata noastra, in relatiile afective sau profesionale, sunt primii pasi pentru descoperirea fortei interioare si a increderii in propria persoana.

            Incredere in sine sau… aroganta?

            Aroganta este o deformare a ideii de incredere in sine si adesea poate ascunde lipsa totala a acesteia. Multi oameni recurg la constient sau inconstient la o atitudine aroganta tocmai pentru a-i intimida pe cei din jur si pentru a-si ascunde de fapt lipsa de constistenta. Astfel putem avea de-a face cu un partener de cuplu arogant, cu un sef arogant sau cu prieteni aroganti care la prima vedere pot parea persoane impenetrabile, sigure pe sine. O persoana cu incredere in sine isi accepta insa limitele, este deschisa la a asculta parerile celor din jur, refuza falsificarea realitatii doar pentru a le face pe plac celor din jur, spune adevarul si isi tine promisiunile.

            Factori care duc la scaderea sau pierderea increderii in sine

            Educatia primita in copilarie ocupa un loc important in construirea personalitatii. Daca in  familia de origine a fost liniste, armonie si copilul a fost incurajat, validat si sustinut in initiativele sale, bazele personalitatii sale si implicit ale increderii in sine au toate sansele sa se puna corect. In schimb, mediul familial afectat de certuri, despartiri, violenta verbala sau fizica, singuratate este propice dezvoltarii unui copil nesigur, anxios, cu incredere redusa in sine.

            Piederile emotionale. Fie ca este vorba de despartire, divort sau de pierderea unei persoane dragi, golul resimtit in urma pierderii poate fi suficient de puternic pentru a zdruncina increrea in sine. Studiile arata ca refacerea in urma unei astfel de separari poate dura de la cateva luni la un an si jumatate. Fraze precum “mie nu mai mi se poate intampla ceva bun…”, “nu cred ca voi putea sa ma mai bucur vreodata…” sunt graitoare pentru suferinta resimtita dar trebuia sa constituie doar o etapa catre a merge mai departe.

            Starea de sanatate. Atunci cand se intampla sa ne imbolnavim sau dupa o perioada mai lunga de convalescenta, stima de sine poate scadea automat. In astfel de cazuri este bine sa ne acordam timp sa ne refacem puterile si sa preluam activitatile zilnice treptat, fara suprasolicitare.

            Aprecierea si validarea celorlalti. Atunci cand exista, sunt bine-venite insa atunci cand lipsesc pe o perioada lunga de timp, increderea si stima de sine pot scadea. Avem nevoie de validare atat in relatiile sociale si afective cat si la locul de munca. Lipsa acestora pot duce catre framantari sufletesti: “Oare sunt suficient de bun?”, “Oare munca mea chiar conteaza?”, “Oare cei de langa mine chiar ma apreciaza?”.

 

de psiholog si psihoterapeut Monica Dinulescu

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *