Oricine poate spune ca la un moment dat s-a refugiat intr-o farfurie plina cu mancare, o pizza sau o cutie de inghetata. Fie ca sentimentul de foame este sau nu prezent, adesea ne putem surprinde mancand in preajma altor oameni, atunci cand suntem stresati, deprimati, cand ne plictisim sau cand privim la televizor. Mancatul pe fond emotional reprezinta consumul unei cantitati mari de alimente ca raspuns la anumite stari sufletesti. Expertii estimeaza ca 75% din mancatul in exces este cauzat de emotii.

Multi dintre noi am simtit pe parcursul timpului ca mancarea poate aduce confort, cel putin pentru o perioada scurta. Ca rezultat, adesea mancam pentru a ne vindeca anumite probleme emotionale. Mancatul poate deveni astfel un obicei in spatele caruia ne ascundem inconstient pentru a nu cauta solutii care pot rezolva efectiv problemele noastre emotionale.

O mare majoritate a oamenilor, atat femei cat si barbati, sunt predipsusi la a se ingrasa in ciuda faptului ca incearca sa isi mentina un regim alimentar echilibrat, sarac in calorii si respecta un program riguros al meselor. Mecanismele ingrasarii sunt mai complexe decat am crede si sunt influentate de o gama variata de cauze (factori genetici, biologici, regimul de viata sedentar, timpul efectiv acordat ingerarii alimentelor).

            Diferenta dintre foamea reala si foamea aparuta pe fond emotional

Studiile psihologice efectuate de-a lungul timpului au aratat ca exista diferente majore intre foamea reala si cresterea apetitului pe fond nervos. Foamea reala este un fenomen fiziologic normal si este determinata de miscarea stomacului in timp ce foamea emotionala apare chiar si atunci cand exista alimente in stomac. Foamea emotionala este adesea asociata cu senzatii de neliniste, de nervozitate, de agitatie si aceste senzatii scad abia in momentul in care se ingera din nou alimente. Acesta este si cauza pentru care, de multe ori apar sentimente de vinovatie, frustrare dupa ce au fost consumate alimente in exces.

O cauza mai putin adusa in discutie atunci cand vorbim de fenomenul acumularii tesutului adipos, este cea psihologica. Exista motive psihologice profunde care determina ingrasarea si de care ar fi indicat sa tinem cont atunci cand decidem sa ne supunem organismul curelor de slabire radicale, pentru ca putem avea surpriza obtinerii de rezultate doar pe termen foarte scurt. Principalele motivatii psihologice care ne predispun la ingrasare in ciuda tuturor regimurilor alimentare pe care le alegem:

Asocierea mancarii cu recompensa

Cu siguranta multi dintre noi au auzit in copilarie fraze de genul „daca esti cuminte, primesti ceva bun..”, „daca iei note bune o sa iti aduca Mosul multe dulciuri…” sau „nu mai plange, iti da mama o ciocolata…” Acestea sunt practic primele momente in care mancarea este asociata cu recompensa sau este investita cu puterea miraculoasa de a sterge supararile. Aceasta asociere ramane undeva in mintea noastra si iese la iveala in momentele de vulnerabilitate emotionala.

La fel de importante sunt si momentele de lipsuri din copilarie cand parintii poate nu aveau suficiente posibilitati de a oferi dulciurile dorite si astfel, la maturitate avem tendinta de a compensa acele lipsuri cumparad sau depozitand in frigider tot felul de dulciuri sau alimente.

Nevoia psihologica de a ne auto-proteja de un exterior perceput de-a lungul timpului ca fiind traumatizant.

Stresul constant, starile de anxietate generate de diverse aspecte ale vietii, traumele psihice suferite la un moment dat, deceptiile, situatiile conflictuale pot determina tulburari de comportament alimentar si ulterior ingrasare. Astfel, putem observa ca desi acordam o mare atentie alimentatiei, nu facem excese alimentare si consumam alimente sanatoase, acumulam kilograme in plus, aparent inexplicabil. Este indicat deci sa observam atent cat de mult ne „consuma” anumite aspecte ale vietii astfel incat organismul tinde sa-si faca rezerve. Aceste aspecte pot fi stresul de la birou, relatia cu partenerul, stresul cu privire la evolutia si educatia copiilor, grijile financiare.

            Ce se intampla in acest caz?

Organismul percepe  relatia cu exteriorul ca fiind greu de administrat si astfel decide sa-si faca „scuturi” de energie pentru a putea face fata provocarilor. Acumularea de tesut adipos devine astfel inconstient o forma de protectie fata de exterior, o modalitate de a lupta cu greutatile vietii. Iata de ce o cura de slabire pe un fundal de stres are in majoritatea cazurilor efecte minime si de scurta durata deoarece cauza nu este luata in considerare.

de Monica Dinulescu (Burcea)

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *